asa cum se prefigureaza noile luari de pozitie ale italienilor cu privire la romani lucrurile stau cum nu se poate mai rau. interdictii, batai, calomnii extremisme non-europene, cataclisme sociale incontestabile. negocierea si frontiera dintre bun-rau, profitabil-neprofitabil, a fost majoritar musolliniana, gardista, abrupta si juvenila. ma intreb cum si in ce fel Europa se va integra in ea insasi atata timp cat domina inca tocmai granitele pe care europenitatea si globalizarea si le asuma ca surmontabile iar alteritatea dialogul intre natii si indivizi propus ca idiom privilegiat, loc proeminent al deschiderii catre mizele, succesele, cultura si profilul celuilalt. cum poti sa te prezinti, intr-un context european alambicat si plin de umori extrem de dificile cu un coportament a la Cioroianu: vag, de o candoare ministeriala piperata cu sintagmele limbii de lemn si apucaturi de diplomat dambovitean sadea cu ascendente universitaroide?
